23:30:00
a
Pentru
a reînvia și conserva tradițiile rușilor staroveri din România, au fost
organizate, în decursul celor 14 ani de existență a CRLR, șase Festivaluri
naționale ale cântecului, dansului și portului popular. Gazdele festivalurilor
au fost comunitățile locale ale rușilor lipoveni din Sarichioi, județul Tulcea
(23-24 septembrie 1995), Brăila (28-29 septembrie 1996), Ghindărești, județul
Constanța (2-3 august 1998), Slava Rusă, județul Tulcea (28-29 august 1999),
Sulina, județul Tulcea (11-14 iulie 2001), Climăuți, județul Suceava (28-29 august
2003).
La ora actuală există 19 ansambluri folclorice, a căror apariție pe scenă stârnește de fiecare dată ropote de aplauze atât la festivalurile naționale, cât și la cele internaționale. Este vorba de ansamblurile: Verbocika (“Sălcioara”) din Bordușani, județul Ialomița; Kanareika (“Canarul”) din Botoșani; Tihii Dunai (“Dunărea liniștită”) din Brăila; Ciubcik (“Moțul”) din București; Verba (“Salcia”) din Carcaliu, județul Tulcea; Vișinka (“Vișinul”) din Climăuți, județul Suceava, Goluboe more (“Marea albastră”) din Constanța; Aganeok (“Focul”) din Focuri, județul Iași, Belovodie (“Apa albă” - o legendă a rușilor staroveri) din Galați; Novoseolki (“Satul nou”) din Ghindărești, județul Constanța; Iolociki (“Brăduții”) din Gura Humorului, județul Suceava; Reabinușka (“Scorușul”) din Jurilovca, județul Tulcea; Bereoza (“Mesteacănul”) din Manolea, județul Suceava; Cereșenka (”Cireșul”) din Lipoveni - Socolinți, județul Suceava; Ceaika (“Pescărușul”) din Sulina, județul Tulcea; Landâș (“Lăcrămioara”) din Sarichioi, județul Tulcea; Slaveanka din Slava Cercheză, județul Tulcea; Dumbravușka din Slava Rusă, județul Tulcea; Lotca din Tulcea.
Prin grija comunităților locale ale rușilor lipoveni, copiii sunt implicați în activitățile de revigorare a folclorului. În perioada 10-11 iunie 1999 s-a desfășurat la Tulcea Primul festival folcloric național al copiilor. Cea de a II-a ediție a festivalului a avut loc la București, în perioada 22-23 iulie 2000, la festival participând 11 grupuri de copii, iar cea de a treia ediție a reunit în august 2002, la Brăila - Lacu Sărat, 19 grupuri artistice: Krasotki (“Fete frumoase”) din Bordușani, județul Ialomița; Ciubcik (“Moțul”) din București; Zveozdociki (“Steluțele”) din Brătești/Pașcani, județul Iași; Reabinușka (“Scorușul”) din Brăila; Verba (“Salcia”) din Carcaliu, județul Tulcea; Lebeodușka (“Lebăda”) din Chilia Veche, județul Tulcea; Ceaika (“Pescărușul”) din Constanța; Vișinka (“Vișinul”) din Fălticeni, județul Suceava; Aganeok (“Focul”) din Focuri, județul Iași; Belovodie (“Apa albă”) din Galați; Maliutki (“Micuții”) din Ghindărești, județul Constanța; Molodki (“Tinerelele”) din Jurilovca, județul Tulcea; Podsnejniki (“Ghioceii”) din Lipoveni, județul Suceava; Zolotaia râbka (”Peștișorul de aur”) din Mila 23, județul Tulcea; Bereozușka (“Mesteacănul”) din Manolea, județul Suceava; Malâe nekrasovțî (“Micii nekrasoviți”) din Sarichioi, județul Tulcea; Cerkezeanocika din Slava Cercheză, județul Tulcea; Kolokolciki (“Clopoțeii”) din Slava Rusă, județul Tulcea; și Lotocika din Tulcea.
Referitor la portul rușilor lipoveni, acesta se păstrează, în special în unele localități din Dobrogea, doar când se merge la biserică. Este obligatoriu ca femeile să intre în lăcașul sfânt cu capul acoperit cu batic (de obicei înflorat), să aibă fusta lungă și largă legată cu un brâu special multicolor (pois), împletit din lână și cu ciucuri la capete, și bustul să-l aibă îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Părul femeilor măritate este împletit în două cozi acoperite sub batic cu kicika (o “tichie” specială), iar cele nemăritate își prind părul într-o coadă, fiind legată cu panglici multicolore. Bluzele și taioarele pot fi confecționate din același material din care este făcută și fusta. Femeile în vârstă poartă la biserică mătăniile - lestovka. Bărbații trebuie să fie îmbrăcați pentru biserică cu cămăși cu mânecă lungă, legate la mijloc cu un brâu, și în pantaloni lungi.
În prima săptămână a Postului Mare, este obligatoriu să mergi la biserică să te spovedești, primind de la preotul duhovnic, drept “pedeapsă” pentru păcate, un anumit număr de mătănii pe care urmează să le faci în decursul postului.
Dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, cel mai bine s-a conservat Maslena - Maslenița (Săptămâna Brânzei și a Laptelui, Lăsata Secului) - o sărbătoare a spiritului, dar și a bunătăților, plină de voie bună, fiind săptămâna de dinaintea intrării în postul Paștelui. Se pregătesc în acea perioadă preparate din lactate: colțunași cu brânză (“vareniki”), clătite cu brânză (“blinî”), plăcintă cu brânză, piroști (“piroghi”) cu brânză ș.a. În unele localități, în special în cele din Dobrogea, grupurile se plimbă de Lăsata Secului pe străzi interpretând diverse cântece vesele.
Paștele se sărbătorește, de obicei, în familie. Se vopsesc ouă în toate culorile, se face pască sau cozonac, care se sfințesc în ziua Învierii. În Săptămâna Paștelui, oricine dorește poate urca în clopotnița bisericii pentru a trage clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. Există la rușii lipoveni obiceiul de a se pupa de trei ori la întâlnire în perioada Paștelui, pronunțând “Hristos a inviat!, Adevărat a înviat!” (“Hristos voskrese! Voistinu voskrese” - “Õðèñòîñ âîñêðåñå! Âîèñòèíó âîñêðåñå!”). De Paște se joacă așa-numitul “katok”, un fel de biliard cu ouă vopsite, câștigătorul obținând ca recompensă toate ouăle intrate în joc.
După liturghia de Crăciun, și nu înainte de sărbătoare, este slăvită nașterea lui Isus Hristos, printr-un singur colind-cântare bisericească. Este vorba de “Se naște Hristos” (“Hristos rajdaetsja” - “Õðèñòîñ ðîæäàåòñÿ”), cântare preluată din slujba bisericească.
De Florii se așterne iarbă prin biserică, iar în timpul liturghiei, într-un anumit moment, se stă în genunchi, cu fruntea aplecată pe iarbă. Porțile caselor sunt împodobite cu diverse crenguțe înverzite sau chiar cu flori.
La ora actuală există 19 ansambluri folclorice, a căror apariție pe scenă stârnește de fiecare dată ropote de aplauze atât la festivalurile naționale, cât și la cele internaționale. Este vorba de ansamblurile: Verbocika (“Sălcioara”) din Bordușani, județul Ialomița; Kanareika (“Canarul”) din Botoșani; Tihii Dunai (“Dunărea liniștită”) din Brăila; Ciubcik (“Moțul”) din București; Verba (“Salcia”) din Carcaliu, județul Tulcea; Vișinka (“Vișinul”) din Climăuți, județul Suceava, Goluboe more (“Marea albastră”) din Constanța; Aganeok (“Focul”) din Focuri, județul Iași, Belovodie (“Apa albă” - o legendă a rușilor staroveri) din Galați; Novoseolki (“Satul nou”) din Ghindărești, județul Constanța; Iolociki (“Brăduții”) din Gura Humorului, județul Suceava; Reabinușka (“Scorușul”) din Jurilovca, județul Tulcea; Bereoza (“Mesteacănul”) din Manolea, județul Suceava; Cereșenka (”Cireșul”) din Lipoveni - Socolinți, județul Suceava; Ceaika (“Pescărușul”) din Sulina, județul Tulcea; Landâș (“Lăcrămioara”) din Sarichioi, județul Tulcea; Slaveanka din Slava Cercheză, județul Tulcea; Dumbravușka din Slava Rusă, județul Tulcea; Lotca din Tulcea.
Prin grija comunităților locale ale rușilor lipoveni, copiii sunt implicați în activitățile de revigorare a folclorului. În perioada 10-11 iunie 1999 s-a desfășurat la Tulcea Primul festival folcloric național al copiilor. Cea de a II-a ediție a festivalului a avut loc la București, în perioada 22-23 iulie 2000, la festival participând 11 grupuri de copii, iar cea de a treia ediție a reunit în august 2002, la Brăila - Lacu Sărat, 19 grupuri artistice: Krasotki (“Fete frumoase”) din Bordușani, județul Ialomița; Ciubcik (“Moțul”) din București; Zveozdociki (“Steluțele”) din Brătești/Pașcani, județul Iași; Reabinușka (“Scorușul”) din Brăila; Verba (“Salcia”) din Carcaliu, județul Tulcea; Lebeodușka (“Lebăda”) din Chilia Veche, județul Tulcea; Ceaika (“Pescărușul”) din Constanța; Vișinka (“Vișinul”) din Fălticeni, județul Suceava; Aganeok (“Focul”) din Focuri, județul Iași; Belovodie (“Apa albă”) din Galați; Maliutki (“Micuții”) din Ghindărești, județul Constanța; Molodki (“Tinerelele”) din Jurilovca, județul Tulcea; Podsnejniki (“Ghioceii”) din Lipoveni, județul Suceava; Zolotaia râbka (”Peștișorul de aur”) din Mila 23, județul Tulcea; Bereozușka (“Mesteacănul”) din Manolea, județul Suceava; Malâe nekrasovțî (“Micii nekrasoviți”) din Sarichioi, județul Tulcea; Cerkezeanocika din Slava Cercheză, județul Tulcea; Kolokolciki (“Clopoțeii”) din Slava Rusă, județul Tulcea; și Lotocika din Tulcea.
Referitor la portul rușilor lipoveni, acesta se păstrează, în special în unele localități din Dobrogea, doar când se merge la biserică. Este obligatoriu ca femeile să intre în lăcașul sfânt cu capul acoperit cu batic (de obicei înflorat), să aibă fusta lungă și largă legată cu un brâu special multicolor (pois), împletit din lână și cu ciucuri la capete, și bustul să-l aibă îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Părul femeilor măritate este împletit în două cozi acoperite sub batic cu kicika (o “tichie” specială), iar cele nemăritate își prind părul într-o coadă, fiind legată cu panglici multicolore. Bluzele și taioarele pot fi confecționate din același material din care este făcută și fusta. Femeile în vârstă poartă la biserică mătăniile - lestovka. Bărbații trebuie să fie îmbrăcați pentru biserică cu cămăși cu mânecă lungă, legate la mijloc cu un brâu, și în pantaloni lungi.
În prima săptămână a Postului Mare, este obligatoriu să mergi la biserică să te spovedești, primind de la preotul duhovnic, drept “pedeapsă” pentru păcate, un anumit număr de mătănii pe care urmează să le faci în decursul postului.
Dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, cel mai bine s-a conservat Maslena - Maslenița (Săptămâna Brânzei și a Laptelui, Lăsata Secului) - o sărbătoare a spiritului, dar și a bunătăților, plină de voie bună, fiind săptămâna de dinaintea intrării în postul Paștelui. Se pregătesc în acea perioadă preparate din lactate: colțunași cu brânză (“vareniki”), clătite cu brânză (“blinî”), plăcintă cu brânză, piroști (“piroghi”) cu brânză ș.a. În unele localități, în special în cele din Dobrogea, grupurile se plimbă de Lăsata Secului pe străzi interpretând diverse cântece vesele.
Paștele se sărbătorește, de obicei, în familie. Se vopsesc ouă în toate culorile, se face pască sau cozonac, care se sfințesc în ziua Învierii. În Săptămâna Paștelui, oricine dorește poate urca în clopotnița bisericii pentru a trage clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. Există la rușii lipoveni obiceiul de a se pupa de trei ori la întâlnire în perioada Paștelui, pronunțând “Hristos a inviat!, Adevărat a înviat!” (“Hristos voskrese! Voistinu voskrese” - “Õðèñòîñ âîñêðåñå! Âîèñòèíó âîñêðåñå!”). De Paște se joacă așa-numitul “katok”, un fel de biliard cu ouă vopsite, câștigătorul obținând ca recompensă toate ouăle intrate în joc.
După liturghia de Crăciun, și nu înainte de sărbătoare, este slăvită nașterea lui Isus Hristos, printr-un singur colind-cântare bisericească. Este vorba de “Se naște Hristos” (“Hristos rajdaetsja” - “Õðèñòîñ ðîæäàåòñÿ”), cântare preluată din slujba bisericească.
De Florii se așterne iarbă prin biserică, iar în timpul liturghiei, într-un anumit moment, se stă în genunchi, cu fruntea aplecată pe iarbă. Porțile caselor sunt împodobite cu diverse crenguțe înverzite sau chiar cu flori.
0 comentarii:
Post a Comment